Până la sfârșitul secolului al XIX-lea rabia era nemiloasă și ucidea timp de câteva luni fiecare persoană care era mușcată de câini sau lupi turbați. Ziua de 6 iulie 1885 a deschis însă o nouă filă în istoria medicinii. Atunci, în premieră, cunoscutul doctor francez, pionier în domeniul microbiologiei, Louis Pasteur, a salvat un copil infectat cu rabie. Pacientului pe nume Joseph Meister, originar din regiunea Alsace, i-a fost administrată, prin injecție, o soluție obținută în urma uscării creierului unui iepure de câmp, bolnav de rabie. Omul de știință își punea propria viață în pericol sau chiar risca închisoare, deoarece până atunci orice infecție cu rabie era mortală, iar tratamentul era ineficient.

Mama lui Joseph Meister s-a adresat la două zile după ce copilul fusese mușcat de un câine turbat. Pentru a verifica vaccinul, folosit până atunci doar pe câini, era necesar cel puțin un an și abia după asta soluția putea fi experimentată pe oameni. Mama lui Joseph nu a renunțat și a insistat ca băiatul ei să fie primul om supus acestui tratament.

Foto: Louis Pasteur

Posibilitățile de a găsi vaccinul împotriva rabiei, la sfârșitul secolului al XIX-lea, erau aproape reduse la zero. Louis Pasteur a reușit însă, în urma multiplelor experimente, să găsească salvarea. Inițial, omul de știință își punea viața în pericol prin preluarea salivei animalelor infectate. Ulterior, medicul a intrat în detalii și și-a dat seama că provocatorii adevărați ai bolii sunt celulele nervoase infectate și a început să facă mai multe experimente pe cobai și iepuri. Pasteur a stabilit că măduva uscată a spinării animalului infectat ar putea împiedica apariția acestei grave îmbolnăviri. La doar câteva zile, Joseph Meister s-a însănătoșit, iar jurnaliștii din Paris i-au dedicat pagini întregi lui Louis Pasteur. Pacientul l-a slujit, la propriu, tot restul vieții pe specialistul francez. El a fost paznic la institutul care îi poartă numele lui Pasteur. În 1940, Joseph Meister, la vârsta de 64 de ani, s-a sinucis, după ce a refuzat să le deschidă unor soldați germani cavoul în care se afla corpul neînsuflețit al lui Louis Pasteur. Al doilea pacient salvat de omul de știință a fost un băiat de 14 ani, care a fost mușcat de un lup în timp ce încerca să-și apere frații mai mici de animalul sălbatic. Și acest pacient, pentru a-i mulțumi omului de știință, a devenit asistentul lui Pasteur. În prezent, un monument care imortalizează lupta dintre pacient și lup se află în curtea Institutului Pasteur. Până în martie 1886, adică la niciun an de la invenția vaccinului, Pasteur a reușit să salveze peste 300 de oameni de rabie. Știrea despre descoperirea sa a ajuns dincolo de Paris, în laboratoarele sale veneau algerieni, australieni, americani și chiar mai mulți pacienți din diferite gubernii din Rusia.

Dezvoltarea nu se oprește aici

Rabia sau turbarea este o boală virală care afectează sistemul nervos central. Statistica arată că 90 la sută din rabia umană provine de la mușcătura de câine. Perioada de incubație a virusului rabic variază între 20 și 90 de zile, în funcție de rănile obținute. Chiar și așa, nouă din zece pacienți invocă simptomele în primele două luni. În 2005, de exemplu, în Statele Unite a avut loc un eveniment, inexplicabil pentru mulți, dar care oferă speranțe medicinii moderne. O fată de 15 ani, mușcată de un liliac, a fost tratată de rabie fără vaccinare. Pacienta a fost lecuită prin intermediul unei come artificiale. Medicii i-au provocat această stare timp de o săptămână pentru ca virusul să nu ajungă la creier, iar minora, prin mai multe injecții, a obținut anticorpii necesari pentru a combate boala. Ulterior, prin această metodă au încercat să trateze și alți pacienți, mușcați deja de câini, însă rezultatele nu au fost atât de îmbucurătoare. Specialiștii americani presupun că virusul rabic emis de lilieci este mai puțin periculos decât cel al caninelor.

Tradaptare: indicator.ru

Comenteaza

Share This: