Depresia postnatală este o tulburare ce în medie afectează una din zece femei, dar și tați pe parcursul primului an de la nașterea bebelușului. De obicei își are debutul după primele două luni de la naștere. Depresia postnatală poate dura un an și mai mult și în cazuri grave se poate transforma în psihoza postnatală sau în tulburare depresivă majoră.
Depresia postnatală nu înseamnă că nu sunteți un părinte bun, că aveți capricii, mofturi sau lene, aceasta este o tulburare foarte serioasă, ce în unele cazuri se tratează cu antidepresante.
În dependență de severitate aceasta se manifestă prin:
- Stare persistentă de tristețe ;
- Lipsa plăcerii și pierderea interesului;
- Insomnie;
- Anxietate;
- Atacuri de panică;
- Incapacitatea de a vă bucura de momentele petrecute cu copilul și apropiații;
- Pierderea poftei de mâncare;
- Lipsa de energie și starea constantă de oboseală;
- Dificultatea de a crea o legătură cu bebelușul;
- Probleme de concentrare și luare a deciziilor;
- Gânduri negative față de sine și față de bebeluș;
- Probleme de îngrijire proprie și a bebelușului.
În raport cu copilul ați putea simți vină, că nu vă puteți apropia emoțional de copilul dvs., că nu puteți înțelege de ce are nevoie de copilul, că maternitatea nu e așa cum ați fi sperat.
A nu fi confundată cu baby blues – o stare ce durează până la 2 săptămâni de la nașterea bebelușului și se manifestă prin tristețe, schimbări de dispoziție, iritabilitate, nevoia de a plânge des, agitație.
Ce putem face?
Căutați o persoană în care aveți nevoie și cu care puteți vorbi;
Nu încercați să fiți superwoman, e în regulă să cereți ajutor din partea partenerului, familiei și a prietenilor;
Nu uitați de starea emoțională și nevoile dvs.;
Când aveți oportunitatea încercați să vă odihniți.
Autor: Psiholog Cătălina Ceban
