Demența este un termen general utilizat pentru a caracteriza o serie de semne și sindroame neurodegenerative cauzate de modificări anormale ale creierului. Acestea reduc capacitatea de a gândi, memoria, dereglează comportamentul afectiv, sentimentele, relațiile, capacitatea de a efectua activități cotidiene obișnuite.
Prin alte cuvinte demența nu este o patologie izolată ci un termen prin care se caracterizează degradarea funcțiilor cognitive ale unei persoane: pierderea memoriei, abilitățile de gândire scăderea capacității de a comunica, de a rezolva sarcinile și problemele cotidiene obișnuite.
În prezent, în lume sunt circa 46 de milioane de oameni cu semne de demență, însă cifrele reale sunt mult mai mari din motivul diagnosticării reduse în țările sărace sau în curs de dezvoltare.
Boala afectează pe fiecare în mod diferit, unele părți ale creierului fiind afectate mai mult decât altele. Deși semnele precoce sunt diferite de la pacient la pacient, simptomele precoce comune ale demenței includ:
- Reducerea memoriei. Deficiența de memorie este simptomul de bază în demență. În stadiul inițial, capacitatea de a memora este păstrată, dar pacientului îi este dificil de a reține informații noi.
- – Dificultate de a menține o conversație, este greu înțeles de către cei din jur din cauza unui limbaj inadecvat. Pacienții cu demență uită (nu pot selecta) cuvintele obișnuite, cuvintele complicate și greu articulate le pronunță cu dificultate, adesea eronat, înlocuiesc greșit unii termini.
- Dezorientarea în spațiu și timp. Pacientului îi vine greu să se orienteze în mediul său ambiant (direcție, amplasare a obiectelor, distanță) Este un simptom care frecvent atrage atenția și alarmează persoanele apropiate ale pacientului, și adesea devine motivul adresării la medic
- Din alte grupe de semne se mai menționează labilitatea emoțională, pacientul își schimbă rapid dispoziția aceasta oscilând de la o extremă la alta; pacientul poate să devină anxios și izolat. La fel deseori simptomele majore ale demenței pot fi predecesate de scăderea auzului.
Primele persoane care observă schimbările comportamentale sunt membrii familiei și colegii de lucru. Dacă ați observat la cineva din apropiați una din manifestările enumerate mai sus, adresați vă medicului cât de curând posibil. Doar specialistul geriatru sau psihiatru polate confirma sau infirma diagnosticul de demență și stabili un tratament corespunzător. Iar prognosticul unui pacient diagnosticat precoce va fi mult mai favorabil și va ameliora semnificativ calitatea vieții cît a pacientului atât și ale mebrilor familiei acestuia.
Cum prevenim demența:
Sfatul universal pentru toate vârstele este simplu: să aveți un stil de viață sănătos. Care include activitatea fizică, renunțarea la fumat, alimentația echilibrată bogată în vitamine și proteine.
O componentă importantă este monitorizarea factorilor de risc vascular- prevenirea și tratamentul precoce ale diabetului zaharat sau altor patologii cardio-vasculare.
Adevăratul dușman al sănătății și al funcției cognitive este izolarea socială. Trebuie să încercăm să-i implicăm pe cei dragi în procesele sociale, să căutăm oportunități pentru noi hobby-uri. Acestea pot fi: desen, dans, sport, creșterea florilor, tricotatul sau croșetatul, modelaj – orice activitate socială este binevenită
Acest articol are doar scop informativ. Toate momentele legate de diagnosticul, tratamentul și prevenirea demenței trebuie discutate cu medicul curant.
Autor: Filimon Maria USMF
