Pentru mulți dintre noi, spartul și mâncatul sâmburilor caiselor suculente erau, în copilărie, unele dintre bucuriile începutului vacanței de vară. Aproape nimic nu se compara cu plăcerea pe care ne-o dădea un sâmbure spart cu succes, pe vreo buturugă sau în alt loc, și recuperarea lui din cojile dure împrăștiate. Părinții însă ne sfătuiau să nu consumăm miezul sâmburilor de caise în cantități mari, deoarece sunt otrăvitori. Chiar dacă nu obișnuiau să ne ofere prea multe detalii, aveau dreptate. Aceste delicii ale copilăriei conțin din belșug vitamina B17, dar care este controversată. Conținută și în migdale, nuci caju și macadamia, precum și în sâmburii de piersici, mere, pere și gutuie, aceasta este considerată de unii adepți ai medicinei alternative drept un tratament pentru cancer. Numită și amigdalină sau laetrilă, vitamina B17 interacționează cu alți antioxidanți precum vitaminele A, C și E și ajută la eliminarea toxinelor din organism, împreună cu enzimele pancreatice. Datorită acestor proprietăți nutritive, sâmburele de caisă este foarte bun pentru prevenirea mai multor boli și întărirea imunității.
Tratează cancerul? Oamenii de știință nu au un răspuns cert la întrebarea despre eficiența vitaminei B17 în tratamentul împotriva cancerului. Sunt mai multe studii în acest sens, dar niciunul nu a demonstrat că amigdalina distruge tumorile. Ipotezele se bazează pe faptul că laetrila conține în mod natural cianură. Acest compus ar avea efecte anticancer în anumite tratamente, dar nu există dovezi concludente. În general, cercetările au o concluzie comună: vitamina B17 poate fi benefică în vindecarea cancerului, dar nu trebuie utilizată în tratamentul de bază al pacienților. Mai exact, amigdalina poate contribui la regresia tumorilor, pentru că are proprietăți de distrugere a celulelor canceroase.
Potrivit unui studiu efectuat în Coreea de Sud, laetrila are abilitatea de a ucide, printr-un mecanism numit moarte celulară programată, celulele de cancer de prostată. Mai sunt unele cercetări care au demonstrat eficiența vitaminei B17 în tratarea cancerului de vezică sau cel cerebral. În principiu, conform specialiștilor, efectele amigdalinei trebuie combinate cu cele ale altor substanțe.
Pe de altă parte, mai multe cercetări au demonstrat că vitamina B17 nu are niciun efect în distrugerea tumorilor la plămâni sau sâni. Unele explicații ar fi că rezultatele tuturor cercetărilor nu au la bază argumente științifice bine puse la punct. Și asta deoarece nu este clar mecanismul prin care vitamina B17 ucide celulele periculoase. Un alt argument este că efectele adverse ale acesteia nu au fost studiate până la capăt, comunitatea medicală nu a ajuns la un numitor comun în ceea ce privește utilizarea amigdalinei în tratamentul anticancer.
Un lucru e cert, și anume că această substanță nutritivă este foarte bună pentru întărirea imunității și prevenirea apariției mai multor boli, inclusiv cancerul. Printre proprietățile vitaminei B17 se mai numără ameliorarea durerilor și reducerea presiunii arteriale.
Cât de toxică este amigdalina? Conform mai multor studii științifice, consumul de vitamina B17 este sigur pentru organism, dar în cantități moderate. Otrăvirea cu cianura conținută în amigdalină este posibilă atunci când aceasta este administrată pe cale orală, adică atunci când mâncăm sâmburi de caise sau migdale. Și asta pentru că enzimele din bacteriile intestinale contribuie intens la eliberarea cianurii.
Intoxicarea nu are loc atunci când vitamina B17 este injectată. Totuși, pentru că efectele nu sunt studiate până la capăt, medicii recomandă consumarea cu precauție a sâmburilor de caise. 20-40 de sâmburi amari de caise pot avea consecințe grave pentru un adult. În cazul copiilor, efectele adverse pot apărea după consumul unei cantități mai mici. De asemenea, specialiștii recomandă evitarea administrării pastilelor sau capsulelor cu extract de vitamina B17, pentru că ar fi periculoase pentru sănătate.
Sursa: draxe.com
