Percepția extrasenzorială include percepția care are loc independent de cele 5 simțurile fizice cunoscute, ci prin intermediul minții. Termenul desemnează abilități psihice precum intuiția, clarviziunea sau conștientizarea supranormală a obiectelor sau evenimentelor, telepatia și psihometria.
Fascinația pentru ESP își are rădăcinile în mișcarea spiritualistă din Marea Britanie și Statele Unite ale secolului al XIX-lea, potrivit Universității din Canterbury din Noua Zeelandă. Membrii elitei la modă aveau să țină ședințe, în care mediumii ar încerca să comunice cu spiritele. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, oamenii de știință și alți gânditori s-au alăturat unor societăți de cercetare dedicate studierii nu numai a comunicării cu spiritele, ci și a unei mulțimi de așa-numite fenomene „psihice”, inclusiv telepatia și hipnoza. În 1882, la Londra a apărut Societatea pentru Cercetare Psihică, iar în 1885, oamenii au fondat o societate corespunzătoare în Statele Unite.
ESP încalcă înțelegerea noastră a principiilor științifice de bază. Totuși, estimările sugerează că aproximativ două treimi dintre oamenii din Statele Unite cred în existența sa, potrivit unui studiu din 2019 publicat în Jurnalul Europei de Psihologie. Chiar și în mediul academic, ESP a inspirat dezbateri științifice serioase. În timp ce unii psihologi susțin că subiectul merită luat în considerare, scepticii subliniază că dovezile sunt slabe în cel mai bun caz și frauduloase în cel mai rău caz. Problema majoră cu cercetarea ESP e că nu o poți replica. „În știință, dacă descoperi ceva și afirmi că este un fapt, atunci alți oameni de știință care urmează proceduri similare ar trebui să găsească același lucru”, a spus James Alcock, profesor de psihologie la Universitatea York din Toronto. „Asta nu se întâmplă niciodată cu ESP”.
Autor: Daniela Ciorici
