Ce analiză pentru hormoni ar trebui făcută?
Pentru a verifica cum funcționează glanda tiroidă, se efectuează un test hormonal. Donarea de sânge este necesară în următoarele cazuri:
- Așa cum a fost prescris de un medic care a bănuit că ceva nu este în regulă. Specialitatea medicului nu contează. Poate fi cardiolog, gastroenterolog, terapeut și chiar ginecolog, deoarece patologia tiroidiană poate provoca aritmii, constipație, infertilitate, colesterol ridicat în sânge și o serie de alte sindroame și boli. În același timp, este posibil să nu observați niciun simptom specific de deteriorare a glandelor.
- Dacă există mai multe plângeri, cum ar fi: oboseală, somnolență, iritabilitate, frig sau transpirație, umflare, piele uscată, căderea părului, fluctuații în greutate și apetit. Doar unul sau două dintre aceste simptome indică cel mai probabil un surmenaj banal sau o lipsă de vitamine.
- Daca te simti bine, daca ai factori de risc: cancer tiroidian la rude apropiate, iradiere in trecut a zonei capului si gatului, munca asociata cu expunerea la substante toxice, radiatii ionizante.
- Dacă luați în mod constant amiodarona, un medicament pentru aritmii.
Pentru diagnosticul primar, este suficient să donezi sânge dintr-o venă pentru hormonul de stimulare a tiroidei – TSH. Dacă TSH este în limitele normale (în majoritatea laboratoarelor este de 0,4–4,0 UI/L), atunci glanda tiroidă funcționează normal.
Dacă nivelul de TSH este mai mare sau mai mic decât ar trebui, trebuie să contactați un endocrinolog care va afla ce să faceți în continuare.
Laboratoarele private oferă adesea să determine, pe lângă TSH, mai mulți indicatori simultan: T3, T4, AT-TPO, calcitonină etc. Costul unui astfel de diagnostic poate ajunge la 8.000 de ruble. Dacă ați venit la clinică dintr-o inițiativă personală, aceștia sunt bani la scurgere. Cu un nivel normal de TSH, orice modificare a altor indicatori nu contează deloc.
Analiza mai multor hormoni simultan este justificată numai pe baza prescripției unui medic independent care, după examinare, suspectează că aveți o patologie specifică a glandei tiroide, de exemplu, hipotiroidism. Dacă probabilitatea bolii este foarte mare, atunci o abordare integrată vă va scuti de nevoia de a „înțepa” de două ori și va reduce timpul de diagnostic.
Cine are nevoie de o ecografie tiroidiană?
Examinarea cu ultrasunete oferă o idee bună despre dimensiunea și structura glandei tiroide, dar nu permite evaluarea funcției acesteia. O glandă mărită sau redusă continuă adesea să-și facă treaba în mod normal, în timp ce o glandă construită corect poate să nu funcționeze bine.
Este logic să faceți o ecografie în următoarele cazuri:
- În timpul examinării, medicul a observat că glanda tiroidă a fost schimbată.
- Nu ai fost la medic de mulți ani, sau ai fost, dar nimeni nu ți-a examinat gâtul.
- În partea inferioară a gâtului, între clavicule, se observă o umflătură, mai pronunțată dacă capul este aruncat înapoi. Principalul lucru nu trebuie confundat cu cartilajul tiroidian – mărul lui Adam (mărul lui Adam) la bărbați!
- A existat o răgușeală a vocii, neasociată cu o răceală sau suprasolicitare a corzilor vocale (se întâmplă la cei care vorbesc sau cântă mult și tare).
- Există plângeri despre un „nod” în gât, nu ești confortabil în cămașa sau bluza preferată cu guler cu nasturi.
Nu orice ecografie „rea” promite probleme de sănătate, examinări suplimentare sau tratament. Dacă în concluzia studiului este descrisă o anomalie, de exemplu, hiperplazie, incluziuni, noduri, chisturi, atunci următorul pas este o vizită la endocrinolog.
Este posibil să fii nevoit să donezi sânge pentru hormoni, să puni nodul și să faci o biopsie, dar există șansa ca medicul să anuleze „propoziția cu ultrasunete” și să te trimită să trăiești în pace.
Diagnosticul tiroidian la domiciliu este un mit!
Una dintre cele mai populare metode de autodiagnosticare este testul de iod. Dungile sunt desenate pe piele cu o soluție de iod alcoolică de farmacie. După rata dispariției lor, se estimează deficiența acestui element în organism și activitatea glandei tiroide. De fapt, această metodă poate detecta deficiența de iod nu numai în tine, ci și la masa din bucătărie, podea sau frigider. Tinctura de iod este un medicament foarte volatil.
Lipsa iodului din organism este, în general, foarte greu de diagnosticat prin analiză. Singura metodă științifică este determinarea iodului în urină: cu cât este mai mult excretat din organism, cu atât este mai mare concentrația în sânge. Dar la o persoană, cantitatea de iod din urină se poate schimba de mai multe ori pe zi, în funcție de masă. Prin urmare, testul de excreție a iodului este utilizat doar în studii științifice mari, când sunt evaluate analizele a sute de oameni și se calculează „media spitalului”.
A doua metodă la domiciliu pentru diagnosticarea glandei tiroide, care este comună pe Internet, este un test cu un termometru convențional cu mercur. Temperatura corpului la axilă se măsoară zilnic dimineața. O temperatură sub 36,3 grade indică o funcție insuficientă a glandei tiroide, peste 36,7 – o glandă prea activă. Această metodă are o bază științifică. Glanda tiroidă reglează cu adevărat temperatura corpului, o încălcare a producției de hormoni este însoțită de o scădere sau creștere a producției de căldură în organism. Cu toate acestea, pe lângă glandă, există mult mai mulți factori care afectează temperatura corpului. În ceea ce privește fiabilitatea, această metodă se apropie de ghicirea pe zaț de cafea.
Singura modalitate eficientă de autodiagnosticare este examinarea gâtului într-o oglindă. Dar este mult mai util să vizitezi un terapeut sau un medic generalist o dată la 1-2 ani. O patologie gravă a glandei tiroide poate fi suspectată fără teste și ultrasunete în timpul unei examinări de rutină. Principalul lucru este că ar trebui să fie o inspecție reală, și nu o formalitate pe hârtie! Alege-ți medicul și fii sănătos!
