Micţiune (urinare) – emisie de urină, act fiziologic conştient de eliminare, ca rezultat al umplerii vezicii urinare.
Diureza reprezintă eliminarea din organism a substanțelor inutile provenite din metabolismul proteic care, acumulate în sânge devin toxice pentru organism.
Diureza unui om (cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore) este de aproximativ 1500 ml urină (la femei acest indicator este mai mic și depinde de starea fiziologică, de cantitatea de lichid întrebuințată, de munca fizică executată și temperatura mediului înconjurător.
Alți factori care influențează diureza :
- alimentaţia (o bună hidratare şi o alimentaţie bogată în legume, fructe, cereale facilitează eliminarea vezicală)
- vârsta (cu înaintarea în vârstă scade tonusul musculaturii abdominale, ceea ce duce la pierderea controlului asupra eliminării)
- stresul și anxietatea, emoţiile puternice pot influența frecvența micțiunilor
Frecvența urinării la adult este de 4-6 ori în 24 ore.
Ritmul micţiunilor – 2/3 din numărul micţiunilor în timpul zilei, 1/3 noaptea.
Capacitatea fiziologică (volumul) vezicii urinare constituie 250-300 ml.
Dereglările de micțiune :
- Polachiuria – mărirea numărului de micțiuni cu o ușoară reducere a cantității de urină (urinat puțin și des). Este caracteristică pentru patologia căilor urinare inferioare.
- Oligachiuria – micțiuni rare. Este legată de patologia neurologică, inervația vezicii urinare.
- Nicturia – urinare frecventă pe timp de noapte. Se întâlnește la pacienții cu boli cardiovasculare (insuficiență cardiovasculară); la pacienții cu insuficiență hepatică, diabet zaharat sau diabet insipid; la însărcinate și persoanele care urmează un tratament cu medicamente diuretice (sporesc eliminarea urinei). Există și nicturia fiziologică – caracteristică persoanelor care lucrează în schimb de noapte.
- Stranguria – micțiune îngreunată, frecventă și dureroasă. Se observă în cistită, calculi ai vezicii urinare, tuberculoză, inflamația prostatei, inflamația vezicii urinare, cancerul de prostată.
- Incontinența urinară – eliminarea urinei involuntar, inconștient, lipsa de control.
- Nereținerea urinei – imposibilitatea reținerii urinei în diferite situații (cel mai frecvent aceasta se manifestă în rândul copiilor, în timpul jocurilor captivante, când vezica este plină și ei uită de micțiune).
- Micțiunea îngreunată – eliminare chinuitoare, cu efort, jetul urinar este scăzut, intervin întreruperi în actul eliminării fără a avea senzația de eliberare a vezicii urinare.
- Retenția de urină – lipsa actului de micțiune, deși vezica urinară este plină. Apar dureri în regiunea suprapubiană (la nivelul abdomenului inferior).
Patologia urinară include simptome multiple, majoritatea fiind semne caracteristice a unor maladii mai complexe, diagnosticul cărora necesită a fi stabilit de medicul nefrolog. Cu toate acestea, fiecare dintre noi își poate evalua funcționarea sistemului său urinar, monitorizând frecvența micțiunilor, calitatea acestora și interdependența cu alți factori.
Aveți grijă de sistemul vostru urinar, e la fel de important ca și inima dvs.
