Icter

Icterul este un simptom caracterizat prin decolorarea galbenă a pielii și a albului ochilor.

Icterul se dezvoltă ca urmare a acumulării unei substanțe numite bilirubină în sânge și țesuturi ale corpului.

Semne de icter

Cele mai frecvente semne de icter sunt:

• îngălbenirea pielii, a ochilor și a membranelor mucoase ale nasului și gurii;
• culoarea palidă a scaunului (inclusiv fecale albe);
• urină închisă la culoare (de culoarea berii sau a ceaiului).

Clasificarea icterului

În funcție de mecanismul de dezvoltare a retenției bilirubinei în organism, se disting trei tipuri de icter:

• Icter suprahepatic (hemolitic) – apare ca urmare a acumulării crescute de bilirubină în sânge, care nu are timp să proceseze ficatul. Acest lucru se întâmplă cu descompunerea excesivă a celulelor roșii din sânge – hemoliză, de exemplu, cu anemie cu celule secera (o boală congenitală când celulele roșii din sânge sunt de formă neregulată și sunt distruse rapid) sau diferite otrăvuri intră în fluxul sanguin, provocând distrugerea celulelor roșii din sânge.
• Icterul hepatic (parenchimatos) este o încălcare a permeabilității sau distrugerii celulelor hepatice, ca urmare a cărei bilirubină în exces intră în sânge. Acest lucru se întâmplă cu hepatita, sindromul Gilbert, ciroza etc.
• Icter subhepatic (mecanic) – apare atunci când există o încălcare a fluxului de bilirubină de la ficat la intestin împreună cu bila. Se întâmplă cu pietre în vezica biliară sau cu tumori.

Cine este afectat de boală

Icterul hepatic și subhepatic este mai frecvent la persoanele în vârstă și de vârstă mijlocie decât la persoanele mai tinere. Icterul prehepatic poate apărea la persoane de toate vârstele, inclusiv la copii.

Icterul poate fi evitat printr-un stil de viață sănătos. De exemplu, puteți menține o greutate corporală normală, puteți evita consumul excesiv de alcool și puteți minimiza riscul de a contracta hepatită.

Citiți mai multe despre prevenirea icterului.

Tratamentul icterului

Tratamentul icterului la adulți și la copiii mai mari va depinde de boala care l-a cauzat.

Pentru a determina cauza icterului, este necesar să se efectueze unele teste și examinări. Citiți mai multe despre diagnosticarea icterului.

Icter nou-născut

Copiii se nasc adesea cu simptome de icter. La o vârstă foarte fragedă, mecanismele de eliminare a bilirubinei nu sunt încă pe deplin formate la un copil.

De regulă, icterul neonatal nu este un motiv de îngrijorare. De obicei, se rezolvă fără tratament în două săptămâni.

Daca culoarea galbena a pielii persista la bebelus mai mult timp si este insotita de alte simptome alarmante, contactati un medic neonatolog (inclusiv puteti suna la spitalul in care s-a nascut bebelusul dumneavoastra) sau un medic pediatru. Folosind serviciul nostru, puteți găsi rapid un neonatolog sau un pediatru în orașul dvs.

Cauzele icterului

Cauza icterului este un conținut crescut de bilirubină în sânge, care pătrunde în țesuturile moi, dându-le o culoare galbenă caracteristică.

Orice boală care interferează cu fluxul de bilirubină din sânge către ficat și cu excreția acesteia din organism poate provoca icter.

Ce este bilirubina?

Bilirubina este un produs de degradare a globulelor roșii (eritrocite). Este livrat cu sânge în ficat, de unde, ca parte a bilei, bilirubina intră în vezica biliară și apoi în intestine.

În sistemul digestiv, bacteriile transformă bilirubina în urobilină și stercobilină, care sunt excretate din organism prin urină și fecale. Este bilirubina care devine urina galbenă și fecalele maro închis.

Clasificarea icterului

În funcție de mecanismul de dezvoltare a retenției bilirubinei în organism, se disting trei tipuri de icter:

• Icter prehepatic (hemolitic) – apare atunci când defalcarea excesivă a globulelor roșii – hemoliza, care duce la acumularea de bilirubină în sânge, care nu are timp să proceseze ficatul. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, cu anemia cu celule secera sau ingestia diferitelor otrăvuri în sânge, provocând distrugerea globulelor roșii.
• Icterul hepatic (parenchimatos) este o încălcare a permeabilității sau distrugerii celulelor hepatice, ca urmare a cărei bilirubină în exces intră în sânge. Acest lucru se întâmplă cu hepatită, sindromul Gilbert, ciroză.
• Icter subhepatic (mecanic) – apare atunci când ceva blochează fluxul normal de bilirubină de la ficat la intestine împreună cu bila. Acest lucru se întâmplă cu pietre în vezica biliară sau cu tumori.

Cauzele fiecărui tip de icter sunt descrise mai jos.

Icter hemolitic (prehepatic).

Cauzele icterului suprahepatic sunt de obicei asociate cu distrugerea excesivă a celulelor roșii din sânge – eritrocite, care se numește hemoliză. De exemplu, următoarele boli pot duce la hemoliză:

malaria, o boală infecțioasă transmisă prin sânge răspândită de țânțarii malarici, adesea întâlnită în regiunile tropicale;
anemie falciforme – o modificare congenitală a formei celulelor roșii din sânge, ca urmare a căreia acestea devin fragile; în Rusia – foarte rar, mai frecvent la persoanele cu pielea întunecată;
talasemie, o boală genetică asemănătoare anemia secerată, care accelerează și distrugerea globulelor roșii;
icter nehemolitic congenital – o boală genetică rară în care nu sunt necesare enzime pentru a muta bilirubina din sânge în ficat;
sferocitoza ereditară este o afecțiune genetică rară care scurtează ciclul de viață al globulelor roșii.

Icter parenchimatos (hepatic).

Cauzele icterului hepatic sunt de obicei asociate cu deteriorarea hepatocitelor – celule hepatice:

• hepatită virală – hepatită A, B și C;
• boală hepatică alcoolică – când ficatul este afectat ca urmare a abuzului de alcool;
• consumul de droguri și efectele secundare ale medicamentelor – consumul de ecstasy și supradozajul cu paracetamol;
• leptospiroza – o infecție bacteriană care afectează rinichii, ficatul și sistemul nervos; o persoană se infectează mai des prin contactul cu apa contaminată de animale bolnave, prin produse de origine animală sau prin sacrificarea animalelor;
• mononucleoza este o infecție virală cauzată de virusul Epstein-Barr; manifestată prin febră, dureri în gât, mărirea ficatului și a splinei, transmise de la persoană la persoană prin picături în aer, prin salivă și sânge;
• Ciroza biliară primară este o boală hepatică rară autoimună care duce în cele din urmă la insuficiență hepatică.
• Sindromul Gilbert este o boală congenitală frecventă în care excesul de bilirubină se acumulează în sânge; acest lucru se datorează lipsei unei enzime de care ficatul are nevoie pentru a lega complet bilirubina cu acidul glucuronic și a o elimina din organism;
• cancer la ficat – un tip de cancer rar și de obicei incurabil care se dezvoltă în ficat;
• expunerea la substanțe dăunătoare pentru ficat, precum fenolul (utilizat la fabricarea materialelor plastice) sau tetraclorura de carbon (folosită pe scară largă la fabricarea frigiderelor, dar acum utilizarea acestuia este strict controlată).
• hepatita autoimună – o boală rară în care sistemul imunitar începe să distrugă celulele hepatice;
• colangita sclerozantă primară – o boală hepatică rară autoimună, însoțită de afectarea căilor biliare;
• Sindromul Dubin-Johnson este o boală genetică rară în care ficatul nu elimină bilirubina din organism, ceea ce duce la acumularea acesteia.

Icter mecanic (subhepatic).

Cauzele icterului subhepatic sunt asociate cu o încălcare a fluxului de bilă:

• calculi biliari care blochează canalul biliar;
• diferite tipuri de tumori (pancreas, vezica biliară, căi biliare) care comprimă căile biliare;
• pancreatită acută sau cronică – inflamație a pancreasului, care duce la umflarea și compresia căii biliare.

Diagnosticul de icter

Pentru a diagnostica icterul, se folosesc diverse teste de laborator și examinări instrumentale pentru a determina cauzele și severitatea afecțiunii.

Antecedente medicale și examen

Diagnosticul icterului începe cu o examinare generală și colectarea plângerilor. Medicul vă va întreba cu siguranță cum a început boala. Vi se pot pune următoarele întrebări:

• dacă ați avut simptome asemănătoare gripei înainte de icter (care indică hepatită)
• Întâmpinați alte simptome, cum ar fi dureri abdominale, mâncărimi ale pielii sau scădere în greutate?
• dacă ați fost recent într-o țară în care boli precum malaria sau hepatita A sunt frecvente;
• Ați observat modificări ale culorii urinei și fecalelor?
• dacă ați abuzat de alcool pentru o perioadă lungă de timp;
• dacă luați droguri (sau ați luat în trecut);
• dacă este posibil să fi fost expus la substanțe nocive la locul de muncă.

Medicul vă va examina cu siguranță picioarele pentru a determina dacă există umflare (umflarea picioarelor, gleznelor și picioarelor – un posibil semn de ciroză) și, de asemenea, sondează abdomenul (mărgere marcată a ficatului – un posibil semn de hepatită).

Tonul pielii poate ajuta la diagnosticarea tipului de icter. Dacă pielea și mucoasele au o nuanță de lămâie, acesta este un semn probabil al icterului hemolitic. Cu icter parenchimatos, culoarea pielii devine galben strălucitor, galben-șofran. Cu icter obstructiv – verzui.

Analiza urinei

Cu diferite tipuri de icter în testul de urină, se modifică concentrația de substanțe precum urobilina (urocromul) și bilirubina.

Cu icter hemolitic, urobilina este de obicei crescută în urină, iar bilirubina este absentă.

În cazul icterului parenchimatos, atât bilirubina cât și urobilina cresc.

În cazul icterului obstructiv, urobilina va fi absentă în urină, iar concentrația de bilirubină va crește brusc.

Analiza biochimică a testelor de sânge și ficat

Un test de sânge biochimic este luat dintr-o venă pe stomacul gol. Cu acesta, puteți judeca indirect funcția organelor interne: ficatul, rinichii, pancreasul, vezica biliară și inima. Când apare icterul, un test de sânge biochimic include în mod necesar teste hepatice – teste care vă permit să diagnosticați boli precum hepatita, ciroza și boala hepatică alcoolică.

Când ficatul este afectat, eliberează anumite enzime în sânge. În același timp, nivelul de proteine ​​pe care le produce în mod normal ficatul începe să scadă.

Măsurând nivelurile acestor enzime și proteine, se poate obține o idee destul de precisă despre cât de bine funcționează ficatul.

De asemenea, vă puteți testa sângele pentru markeri ai hepatitei și a altor boli infecțioase.

Cercetare instrumentală

Pentru a identifica cauza icterului, sunt prescrise diverse studii instrumentale pentru a vizualiza organele interne și a verifica prezența patologiei în ficat sau în căile biliare.

Acestea includ următoarele:

• examinare cu ultrasunete (ultrasunete) – folosind unde sonore de înaltă frecvență, se creează o imagine a organelor interne;
• tomografie computerizată (CT) – sunt luate o serie de raze X, care sunt asamblate de un computer într-o imagine tridimensională detaliată a organului;
• imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) – folosind câmpuri magnetice puternice și unde radio, se creează o imagine detaliată a structurii interne a părții studiate a corpului;
• colangiopancreatografia retrogradă (RCPG) – un studiu al permeabilității căilor biliare folosind un endoscop (o cameră mică cu fibră optică flexibilă), care este adus prin gură, esofag, stomac și intestine la deschiderea căii biliare și un radioopac. acolo se injectează pigment, apoi se iau o serie de raze X.

Biopsie hepatică

Dacă se suspectează ciroză sau cancer, se poate prescrie o biopsie hepatică.

În timpul procedurii, sub anestezie locală, un ac subțire este introdus în cavitatea abdominală pentru a preleva o probă de celule hepatice pentru examinare la microscop.

Tratamentul icterului

Alegerea tratamentului pentru icter va depinde de cauza de bază.

Icter hemolitic (prehepatic).

Scopul tratării icterului hemolitic este oprirea hemolizei, defalcarea globulelor roșii care crește nivelul bilirubinei din sânge.

Pentru o boală infecțioasă, cum ar fi malaria, se recomandă de obicei medicamente antiinfecțioase specifice. Pentru tulburările genetice ale sângelui, cum ar fi anemia secerată sau talasemia, înlocuirea globulelor roșii poate necesita o transfuzie de sânge sau componente sanguine.

Sindromul Gilbert, de obicei, nu necesită tratament, deoarece icterul pe care îl provoacă nu este periculos și nu reprezintă o amenințare gravă pentru sănătate.

Icter parenchimatos (hepatic).

În cazul icterului parenchimatos, afectarea ficatului este greu de reparat, dar în timp se poate recupera de la sine. Prin urmare, tratamentul este de a preveni alte leziuni ale ficatului.

Dacă este cauzată de o boală infecțioasă, cum ar fi hepatita virală sau mononucleoza, daunele suplimentare pot fi prevenite cu medicamente antivirale.

Dacă daunele au fost cauzate de expunerea la substanțe nocive precum alcoolul sau substanțele chimice, se recomandă evitarea contactului viitor cu aceste substanțe.

Pentru bolile hepatice severe, o posibilă opțiune de tratament este transplantul de ficat. Cu toate acestea, foarte puțini sunt candidați potriviți la transplant, iar numărul de organe donatoare este limitat.

Icter mecanic (subhepatic).

În cele mai multe cazuri, icterul obstructiv este tratat chirurgical.

În timpul intervenției chirurgicale, este posibil să fie nevoie să fie îndepărtate următoarele organe:

• vezica biliara;
• secțiunea căilor biliare;
• părți ale pancreasului.

Prevenirea icterului

Există atât de multe cauze posibile ale icterului încât este imposibil să le eviți pe toate, dar există câțiva pași pe care îi poți lua pentru a minimiza riscul bolii.

Alcool

Cel mai eficient mod de a preveni icterul este evitarea completă a alcoolului, mai ales dacă abuzați de alcool de mulți ani.

Dacă nu puteți renunța complet la alcool, citiți mai multe despre cantitățile permise de alcool pe care le poate bea un adult.

Dacă vă este greu să beți cu moderație, consultați-vă medicul. Există servicii de asistență și medicamente speciale care vă pot ajuta să reduceți consumul de alcool.

Prevenirea hepatitei infecțioase

Hepatita A se răspândește în principal pe cale fecal-oral: prin mâini murdare, jucării și alimente prost procesate. Copiii sunt mai des afectați de această boală. Cea mai bună prevenire pentru acest tip de hepatită este igiena personală: spălarea mâinilor cu apă și săpun după folosirea toaletei, înainte de a mânca și a pregăti mâncarea. Există un vaccin împotriva hepatitei A.

Hepatita B și hepatita C se transmit prin sânge, material seminal și alte fluide corporale. Cea mai frecventă cale de infecție este utilizarea medicamentelor intravenoase, precum și sexul neprotejat.

Există riscul de a contracta hepatită în timpul procedurilor invazive: piercing, tatuaj, manichiură și pedichiură, tratament stomatologic și alte proceduri medicale. Evitarea, acolo unde este posibil, a factorilor de mai sus poate minimiza riscul de a contracta virusul hepatitei. Hepatita B poate fi vaccinată.

Controlul greutății corporale

Obezitatea organismului se reflectă și în starea ficatului. Excesul de grăsime în organism duce la dezvoltarea bolii hepatice grase non-alcoolice, care poate duce în cele din urmă la ciroză. Prin urmare, atingerea și menținerea unei greutăți corporale sănătoase este o măsură eficientă de prevenire a icterului.

În plus, o dietă bogată în grăsimi poate duce la creșterea nivelului de colesterol din sânge și, prin urmare, la riscul de apariție a calculilor biliari.

Cea mai eficientă modalitate de a pierde în greutate implică cel puțin 150 de minute (două ore și jumătate) de exerciții aerobice de intensitate moderată pe săptămână. Ar putea fi mersul cu bicicleta sau mersul rapid.

De asemenea, este necesar să reduceți porțiile de mâncare și să folosiți doar alimente sănătoase pentru o gustare. De obicei, se recomandă o scădere treptată în greutate de aproximativ 0,5 kg pe săptămână.

La ce medic ar trebui să mă adresez pentru icter?

Dacă prezentați oricare dintre semnele de icter de mai sus, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră. Acestea sunt semnale de avertizare importante care indică faptul că funcționarea normală a organismului a fost perturbată. Diagnosticul inițial al icterului este de obicei făcut de un medic generalist, deoarece acest simptom poate fi rezultatul unor boli ale diferitelor sisteme și organe. Cu ajutorul serviciului NaPopravku, puteți găsi rapid un terapeut, un medic de familie sau un pediatru – pentru un copil. După clarificarea cauzelor icterului, poate fi necesar să consultați mai mulți specialiști specializați:

• specialist în boli infecțioase – dacă icterul este cauzat de o infecție, de exemplu, hepatita virală;
• gastroenterolog – dacă cauza este în boli ale sistemului digestiv, de exemplu, cu ciroza hepatică;
• chirurg abdominal – dacă este necesară o operație, de exemplu, cu colelitiază;
• oncolog – dacă se suspectează o tumoare.