Pe lângă caria dentară, una dintre cele mai frecvente afecțiuni stomatologice, există o multitudine de leziuni dentare necarioase:
- atriția
- eroziunea
- abfracția
- abrazia dentară.
Netratate la timp, afecțiunile date provoacă defecte estetice și funcționale. Astăzi vom discuta despre abfracția dentară, cunoscută și sub termenul ”defect cuneiform”. Denumirea dată s-ar datora faptului că leziunea arată asemenea unui con, cu baza spre exterior și vârful spre interiorul dintelui.
Deşi ţesuturile dentare sunt unele din cele mai dure din organismul uman, la aplicarea forţelor regulate de intensitate înaltă, ele se supun „uzurii”. Aceste „uzuri” se manifestă mai des prin abraziuni. La acţiunea forţelor verticale (care pot ajunge chiar pînă la 100 Kg sau 1000N), în zonele cu cea mai subţire acoperire (la coletul dentar) apar microfisuri, care se extind în suprafaţă şi în profunzime şi dau naştere defectului cuneiform.
Această patologie apare doar în cazul dereglărilor ocluzale, când forţele de masticaţie se răspândesc neuniform pe arcada dentară, precum în:
leziunile sau traumele din timpul masticației
supracontactele dentare
bruxismul
Înălțimea neuniformă a dinților
Pe lângă defectul estetic evident, dintele afectat poate fi sensibil, datorită expunerii dentinei la modificările de temperatură din cavitatea bucală. Sensibilitatea poate fi provocată atât de factori termici, cât și chimici- dulce, acid.
În imagini este prezentat un caz de abfracție dentară- o pierdere a structurilor dentare ce se manifestă sub forma unor leziuni in forma de “V” în treimea cervicală a dintelui.
Una din soluțiile de restabilire a dinților este obturația din compozit, însă este necesară stabilirea și îndepărtarea factorului ce a provocat leziunea dată!
Autor: Panuș Galina, Medic stomatolog generalist
