Boală a scheletului caracterizată prin compromiterea rezistenţei mecanice a osului, care are ca consecinţă creşterea riscului de fractură. Rezistenţa depinde în principal de masa osoasă şi calitatea osului.
Ce este osteoporoza?
Osteoporoza este o afectiune caracterizata printr-o scadere a densitatii osoase, ceea ce are ca rezultat reducerea rezistentei osoase. Osteoporoza duce literalmente la un os fragil, poros anormal, care este compresibil, ca un burete. Aceasta tulburare a scheletului slabeste osul si duce la fracturi frecvente la nivelul osului, mai ales in unele zone ale corpului.
Osteoporoza inseamna „os poros”. Pus sub microscop, osul sanatos arata ca un fagure de miere. Cand apare osteoporoza, gaurile si spatiile din fagure sunt mult mai mari decat in osul sanatos. Oasele osteoporotice isi pierd densitatea, sau masa, si contin structuri anormale ale tesuturilor. Deoarece oasele devin mai putin dense, ele se slabesc si exista o probabilitate mai mare sa se rupa.
Oasele normale sunt compuse din:
- proteine;
- colagen;
- calciu.
Acestea sunt cele mai importante substante care confera rezistenta oaselor. In lipsa acestor elemente, oasele se pot rupe (fractura) cu leziuni relativ minore, care in mod normal nu ar cauza ruperea unui os. Fractura poate fi fie sub forma de crapare (ca si in cazul unei fracturi de sold), sau colaps (ca in cazul unei fracturi de compresie a vertebrelor coloanei vertebrale). Coloana vertebrala, soldurile, coastele si incheieturile sunt zone comune ale fracturilor osoase provenite din osteoporoza, desi fracturile legate de osteoporoza pot sa apara in aproape orice os al scheletului.
Autor: Anastasia Cupcea
