Vitamina D este o vitamină solubilă în grăsimi. Termenul “vitamina D” include mai multe forme ale acestei vitamine, dintre care cele importante pentru sănătatea organismului uman sunt vitamina D2, produsă de către unele plante, și vitamina D3, produsa în mod natural de organism in urma expunerii la razele solare. Aceste forme de vitamina D pot fi găsite și în alimente.
Vitamina D este responsabilă de menținerea nivelului normal de calciu și fosfor în organism, ajutând astfel la creșterea și întărirea oaselor, în special la copii si bătrâni. De asemenea, vitamina D prezintă și un rol important în susținerea funcției musculare și a sistemului imunitar. În ultimii ani, vitamina D a fost intens promovată ca fiind o vitamină minune, deoarece ar fi implicată în diminuarea riscului apariției a diverse patologii cronice: cancer, boli autoimune, diabet zaharat tip2, boli cardiovasculare , disfuncții neurocognitive, boli infecțioase, osteoartrită, depresie, schizofrenie. Totuși datele din prezent sunt preliminare și necesită a fi confirmate de către mai multe cercetări științifice.
Conform recomandările ghidurilor internaționale, doza zilnică recomandă de vitamina D pentru persoanele sănătoase, sunt următoarele: Copiii cu vârste cuprinse intre 0 si 12 luni – 400 UI/zi sau 10 ug/zi și Persoanele adulte, femei gravide si care alăptează – 600 UI/zi sau 15 ug/zi.
Spre deosebire de alte vitamine care sunt asimilate doar prin suplimente și alimente, vitamina D este produsă în organism atunci când razele solare intră în contact cu pielea. Se presupune că adultul normal obține suficientă vitamină D prin expunere la soare și prin ingestia unor mici cantități prin alimente. Expunerea mâinilor și a feței la lumină solară, în timpul verii, pentru 10-15 min pe zi, asigură doza zilnică de vitamină D. Cele mai importante surse de vitamina D sunt: peștele gras: cod, sardine, ton, macrou, somon, gălbenușul de ou, ficatul și uleiul din ficat de pește. Anumite alimente (ex. produsele lactate, cerealele pentru micul dejun etc.), în anumite țări sunt fortifiate cu vitamina D. Când expunerea la radiațiile solare nu este posibilă, aportul alimentar, de obicei, este prea mic, pentru a menține concentrația serică optimă.
Deficitul de vitamină D este o majoră problemă globală, din cauză lipsei radiațiilor solare UV și a unei game sărace de alimente în care se găsește în mod natural. Conform British Medical Journal (BMJ), una dintre cea mai des nediagnosticată condiție medicală este deficiența de vitamina D. Majoritatea pacienților sunt asimptomatici. Carențele severe și de lungă durată, cauzează retard în creștere și rahitism la copii și osteomalacie, osteopenie și osteoporoză la adulți. Carența și deficiența de vitamină D se tratează prin suplimentare cu vitamină D2 sau D3 și expunere adecvată la soare.
Din perspectiva sănătății publice, se recomandă luarea de suplimente de vitamina D. În general, se recomandă, suplimentarea cu vitamina D în lunile reci ale anului, mai exact pe parcursul lunilor octombrie – aprilie.
Atenție! Chiar dacă majoritatea suplimentelor pot fi luate fără prescripție medicală, totuși nu este recomandat să luam suplimente cu vitamina D singuri. Aportul unei cantități prea mari de vitamina D poate fi la fel de periculos ca deficitul acesteia. Este necesar efectuarea analizei de sânge (25-OH-VitD) pentru a stabili nivelul de carența. Ulterior este necesar ca doza optimă de suplimentare să fie ajustate de către medic sau dietetician.
Autor: Nutriționist-Dietician Daniela Andrieș Madan
