Alexitimia reprezintă incapacitatea omului de a percepe și descrie propriile emoții trăite, cât și a celor din jur. De asemenea, oamenii se confruntă cu dificultăți în a empatiza cu emoțiile altora.
Alexitimia are o rată de aproximativ 10% în populație, cu o prevalență mai mare în rândul bărbaților. Acest fapt poate fi explicat de dificultățile pe care unii bărbați le au în descrierea sentimentelor, dar nu și de dificultățile în identificarea sentimentelor. Dificultatea de a-și recunoaște, a analiza și de a vorbi despre emoțiile lor, apare la bărbații cu anumite prejudecăți, cum ar fi percepția că tristețea este o emoție specifică femeilor.
O concepție greșită despre alexitimie se referă la faptul că persoanele afectate nu dispun de capacitatea de a-și exprima emoțiile verbal și de a fi conștienți că trăiesc anumite emoții. Înainte de a inventa termenul, Sifneos (1967) a remarcat că pacienții au menționat adesea lucruri precum anxietatea sau depresia. Factorul distinctiv a fost limitarea acestora de a-și descrie starea doar la câteva adjective scurte cum ar fi „fericit” sau „nefericit”, fără a putea descrie amplu tot ce trăiesc. Acest lucru contribuie la sentimentul de detașare emoțională și bariere de conectare cu alte persoane noi.
Autor: Daniela Ciorici
