Ce este gelozia?

De multe ori auzim despre acest fenomen dar nu neapărat înțelegem despre ce este, când și de ce apare și care este funcția geloziei, sau, dacă am formula foarte simplu, pentru ce de fapt avem nevoie de ea.
Cu siguranță nu este o emoție plăcută și dacă am putea, am vrea să nu o mai simțim niciodată, totuși, dacă natura a ales să ne-o lase în gama de trăiri, înseamnă că există un motiv important.

Ce este gelozia?

Gelozia este o emoție simțită diferit de fiecare persoană, dar care în general este percepută ca fiind negativă. De obicei poate fi simțită ca o strângere, ardere, presiune, agitație, apăsare sau alte senzații asemănătoare și poate fi amestecată cu frică (de abandon, de pierdere) și furie (de ce mi se întâmplă tocmai mie? de ce tocmai el/ea?). Aceasta apare în momentele în care percepem că atenția celui pentru care vrem să fim importanți, este acordată unei alte persoane. Aici, țin să menționez că nu este doar despre gelozie în cuplu, deși cel mai des aceasta se manifestă mult mai puternic anume între parteneri.

De ce apare gelozia/care este funcția ei?

Din punct de vedere evolutiv, gelozia are funcția de a ne asigura că toate resursele noastre vor fi îndreptate spre asigurarea supraviețuirii propriilor pui, astfel ca genele noastre să fie transmise mai departe. Există totuși o diferență între gelozia la bărbați și la femei. De exemplu bărbații, prin gelozie, se asigură că femeia aleasă nu va avea raporturi sexuale cu un alt partener, pentru ca eforturile lui de a asigura progeniturile cu hrană și resurse pentru supraviețuire, să nu se piardă pe creșterea unor copii străini. Femeile însă, prin gelozie, se asigură ca resursele pe care le obține bărbatul ales, să fie aduse doar în cuib și copiii ei să aibă șanse maxime să supraviețuiască.
Puteți să afirmați că demult nu mai este despre supraviețuire și nu moare nimeni de foame (nu riscă să nu aibă ce mânca), totuși, toate emoțiile au fost create în creierul nostru limbic, de-a lungul a mii de ani și din acest punct de vedere, supraviețuirea noastră ca specie este primară.

Și atunci, când suntem geloși pe frați/surori/unul dintre părinți/prieteni, despre ce este?

Așa cum ziceam mai sus, gelozia nu apare doar în cuplu, în doze normale, este parte firească din viața noastră aproape în toate relațiile pe care le avem.
Între frați, dar și nu doar, gelozia este despre nevoile care, vor fi satisfăcute mai mult sau mai puțin, în funcție de cât de multe surse atrag atenție celui/celei care ar trebui să mi le satisfacă. Dacă eu sunt copil și am nevoie de o anumită cantitate de afecțiune și mama are 4 un soț, un serviciu și copii, este firesc ca ea să nu reușească să-mi acorde suficient. Gelozia apare aici îndreptată spre toți/oricine putem observa, direct sau indirect că primesc ceea ce eu nu am (afecțiune, atenție, grijă, protecție…). Aici este despre noi înșine, nu despre copiii noștri, este despre supraviețuirea și bunăstarea noastră personală.

În mod primar, gelozia ar trebui să ne ajute să îndepărtăm orice obstacol în calea satisfacerii propriilor nevoi, fie ele biologice, emoționale, sau de siguranță. Este diferită de furie totuși, pentru că în acest caz, acele lucruri de care avem noi nevoie, le primește sau credem că le primește altcineva.

Ce facem când descoperim că suntem geloși/geloase?

1. Verificăm cât de adecvată este reacția noastră în funcție de ceea ce se întâmplă. Asta nu înseamnă că începem să controlăm tot și toate, dar încercăm să fim cât mai obiectivi în raport cu faptele și să vedem dacă tot ce simțim (gelozia, furia, fricile…) se raportează la ceea ce se întâmplă acum, în acest moment, sau nu corespunde cu realitatea. Ceea ce simțim poate fi exagerat față de ceea ce se întâmplă și este important să reacționăm în conformitate cu realitatea, nu cu o percepție.
2. Ne întrebăm când am mai simțit același lucru, față de cine, în ce context, ce consecințe au urmat atunci…
   De foarte multe ori creierul nostru asociază evenimente din trecut unor elemente rupte din prezent, care nu repetă decât fragmentat ceea ce a durut, tocmai de aceea este important să știm ce de fapt doare, ceea ce a fost atunci, sau ceea ce se întâmplă acum. Tot aici vom încerca să înțelegem cine dintre părinți este reprezentat de partener/parteneră și vom lucra la acea relație, din trecut, în primul rând.
3. Vom comunica partenerului/partenerei, ce simțim și care sunt limitele proprii, peste care ar fi bine ca acesta/aceasta să nu treacă. Atenție, dacă am comunicat, nu întotdeauna vom fi neapărat înțeleși și, cu atât mai mult, nu neapărat va fi auzită și îndeplinită nevoia noastră. Totuși, comunicarea este foarte importantă. Nu voi obosi să spun că este important ca orice am spune să nu acuzăm. Ceea ce simt eu când tu pui like-uri sau inimioare, este ceea ce simt eu, dacă mă simt neiubit/ă, nu înseamnă că tu într-adevăr nu mă iubești, deci vorbesc despre mine. Ce simt eu când faci asta, nu ce am impresia că simți tu. La fel, este important să vorbim despre ce ne este frică, pentru ca să simțim că suntem auziți și înțeleși. Nimeni nu ne va garanta că rămâne alături orice ar fi, totuși, dacă reușim să ne simțim înțeleși, ne vom simți mult mai în siguranță.
4. Acceptăm emoția ca pe o emoție și vedem ce putem face ca rezultat. Este important să înțelegem de ce simțim ceea ce simțim, dar să și ne lăsăm pur și simplu să simțim asta și să acționăm după ce am înțeles ce se întâmplă. Dacă doar ne împotrivim geloziei, ea nu va reuși să ne transmită mesajul de alarmă și poate, vom acționa din negarea a ceea ce știm că este important pentru noi înșine. Cu tot zen-ul promovat acum peste tot, noi suntem oameni, cu emoții, iar dacă simțim gelozie este poate un semnal de alarmă că ar trebui să schimbăm ceva, asta pentru că, gelozia vine ca să facem tot ce ține de noi pentru a ne asigura că nevoile noastre vor fi satisfăcute.
5. Aici, ar fi bine să înțelegem care este nevoia mea pe care celălalt nu o satisface, dacă suntem în drept să cerem, dacă reușim să o facem ecologic și totodată să ne asigurăm că va fi acoperită, dacă nu cumva această necesitate poate fi satisfăcută în multe alte contexte pe care nu le recunosc acum (este greșit să ne dorim de la partener/ă să fie și confident, și frate/soră, partener de distracție, psiholog și tot așa).

Dar tu, cum te descurci cu gelozia?

Autor: Vera Budan, Phihoterapeut, Trainer