Cum ar trebui să procedăm cînd o persoană lîngă noi (sau noi înșine) suferă un ATAC DE PANICĂ?
Un atac de panică este o scurtă, dar foarte intensă senzație de frică. Aceste atacuri implică simptome foarte neplăcute, cum ar fi:
- frică foarte intensă ( ! fără motiv)
- sentimentul și frica de moarte
- transpirații reci și abundente, frisoane
- inima bate foarte rapid (100-120 bătăi/min) și foarte puternic (persoana are impresia că inima va ”sări din piept”) – fapt care pe mulți îi face să creadă că suferă un atac de cord
- dificultate de a respira (sentiment de insuficiență de aer)
- amețeli foarte puternice
- senzație de parcă ne-am pierde conștiința
- dureri puternice în piept – de asemenea, ne face să ne gîndim la infarct.
Este foarte important să înțelegem, cît de neplăcut și înfricoșător este această stare (pentru persoana care trece prin ea), atacul de panică nu ne poate omorî. Corpul spune că există pericol, când în realitate nu este prezent, sistemul nostru nervos central (deseori epuizat/ supra-obosit) ne joacă feste.
Declanșatorii sau triggerii atacurilor de panică nu sunt ușor de identificat și pot fi foarte variate pentru fiecare persoană în parte.
Dacă cunoșteți pe cineva care se confruntă cu atacuri de panică sau întîmplător ați devenit martor la un astfel de atac există mai multe lucruri pe care le puteți face (însă și care ar trebui evitate) pentru a ajuta persoana în acest moment dificil.
- Rămîneți calm.
Cît de banal și paradoxal nu ar suna, trebuie să vă păstrați calmul, fie că sunteți martor sau cel care suferă atacul.
De obicei, atacurile de panică nu durează mult, cele mai intense episoade tind să dureze între 5 și 15 minute.
Dar cineva care are un atac poate să nu aibă prea multă concepție reală despre timp. S-ar putea să se simtă îngrozit și să creadă ÎNTR-ADEVĂR că sunt pe cale să moară.
Deci, drept martor a unui atac de panică rămîneți CALM, vorbiți monoton și accentuați că nu există nici un pericol, repetați că degrabă această stare va trece, iar D-voastră veți rămîne alături cît timp va fi necesar.
- Întrebați cum puteți ajuta.
Majoritatea persoanelor care suferă de atacuri de panică sau care trăiesc cu alte tipuri de anxietate, și-au găsit propriile metode de liniștire. Când oferiți sprijin, rețineți că persoana suferindă știe cel mai bine ce o va ajuta.
În timpul unui atac de panică, este mai complicat de a comunica sau explica ceva, însă este etic și poate fi de folos să-i adresăm, totuși, întrebarea : „cum vă pot ajuta?/ ce vă calmează deobicei?”.
În timpul unui atac de panică, capacitatea unei persoane de a gândi și de a se comporta logic este afectată, din acest motiv, încercați să rămâneți neutru și să nu luați răspunsul (în caz că este jignitor) personal.
- Respectați doleanțele persoanei suferinde.
Dacă persoana ce trece prin starea de atac de panică, vă roagă să nu o atingeți, să vă îndepărtați – respectați dorințele acesteia – garantați prezervarea spațiului personal al invidului ce suferă.
- Ajutați-i să rămână în contact cu realitatea.
Există anumite „tehnici„ pentru a ajuta pe cineva să rămînă în contact cu realitatea. Aceste tehnici ajută persoana să se concentreze asupra unor obiecte materiale (atingerea unui scaun, pămîntului etc), și nu asupra fricii de atac. Ele sunt, adesea, cele mai utile odată ce intensitatea atacului a scăzut puțin.
Puteți încerca:
- atingere fizică, cum ar fi să le țineți de mînă (dacă o permit)
- oferiți un obiect texturat de simțit
- încurajați-i să se întindă sau să se miște
- vorbind încet și calm despre locuri sau activități familiare, amintiri plăcute etc.
Care sunt acțiunile de evitat?
Dacă cineva alege să se confeseze despre atacurile sale de panică, luați asta ca un semn de încredere. Pentru a arăta respect pentru experiența lor și pentru a onora această încredere:
- răspundeți cu compasiune, empatie
- fiți atent la cuvintele și acțiunile d-voastre, în timpul unui atac și în orice alt moment
! Nu comparați stresul simplu și atacul de panică.
! Nu-i rușinați și nu minimizați importanța situației
Este destul de obișnuit să vă faceți griji că aveți un atac de panică, în special în fața unor străini, sau să credeți că atacul ar putea enerva sau deranja prietenii sau cei dragi.
Evitați să spuneți lucruri precum:
- “Relaxeaza-te. Nu e nimic de care să-ți fie frică.”
- „Cum adică îți este frică? De ce anume?”
- “Ce este în neregula cu tine?”
!Nu dați sfaturi
Nu orice tehnică de ”coping” funcționează pentru toată lumea. Respirația profundă și alte tehnici de relaxare pot avea beneficii, dar adesea nu sunt de mare ajutor.
Când aceste tehnici sunt folosite doar în momentele de panică, adesea ajung să se răstoarne. Respirația profundă se transformă, deseori, în hiperventilație și mintea devine prea copleșită pentru a se concentra asupra lucrurilor necunoscute.
Deși poate ajuta să-i reamintiți persoanei să respire, s-ar putea să nu-i ajute să îi spuneți să respire adânc.
În final, evitați să spuneți cum să gestionați simptomele – este foarte personal. Faptul că sunteți alături, comunicați, țineți mîna și dați importanță acestei situații este deja un mare ajutor.
Medic Rezident Vizir Dana