DEF: hormon secretat de celulele pancreatice α și de către hipotalamus (0,3%). Rolul principal al acestuia fiind reglarea metaboliismului glucozei prin stimularea eliberării ei în sînge prin sinteza ei din alte substanțe (lipide, aminoacizi), fie prin metabolizarea rezervelor de glucide din ficat.
Determinarea concentrației de glucagon se recomandă pentru diagnosticul şi monitorizarea tumorilor secretante de glucagon; evaluarea pacienţilor diabetici cu episoade severe de hipo- sau hiperglicemie.
Niveluri crescute de glucagon se întâlnesc în:
- Tumori secretante de glucagon. Glucagonoamele (familiale) se pot manifesta clinic prin 3 sindroame diferite:
1) primul sindrom include o erupţie cutanată caracteristică (eritem necrolitic migrator), diabet zaharat sau intoleranţa la glucoză, scădere ponderală, anemie, tromboze venoase. Această formă este însoţită de niveluri foarte ridicate de glucagon (>1000 ng/L);
2) al doilea sindrom asociază un diabet zaharat sever;
3) al treilea sindrom este asociat cu sindromul neoplaziei endocrine multiple şi este caracterizat prin niveluri de glucagon mai scăzute comparativ cu celelalte 2 forme
- Pancreatita acută
- Insuficienţa renală cronică
- Condiţii de stres: traumatisme, arsuri, intervenţii chirurgicale
- Ciroza hepatică
- Hiperosmolaritate
- Hipoglicemie
Niveluri scăzute de glucagon se întâlnesc în:
• pierdere de ţesut pancreatic (tumori pancreatice, pancreatectomie);
• pancreatită cronică;
• fibroza chistică
