DEF: principalul hormon androgen la bărbaţi; sinteza sa se efectuează aproape în exclusivitate la nivelul celulelor Leydig testiculare. Secreţia de testosteron este controlată de către hormonul luteinizant LH produs de hipofiză. Acesta este implicat atât în dezvoltarea caracterelor sexuale masculine cât şi în menţinerea funcţiei prostatei şi a veziculelor seminale. Efectele androgenice includ maturarea organelor sexuale, în special a penisului, și formarea scrotului la făt, iar după naștere (de obicei la pubertate) o adâncire a vocii, creșterea părului facial (cum ar fi barba) și axilar ( subrat) păr. Multe dintre acestea se încadrează în categoria caracteristicilor sexuale secundare masculine.
La femei, testosteronul este produs în cantități foarte-foarte mici de către ovare și suprarenale, dar fiind inhibat de estrogeni și progesteron nu are nicio funcție importantă, însă în cazul în care se produc creşteri ale acestui hormon (hiperandrogenemie), apar manifestări de hirsutism (pilozitate în exces cu distribuţie masculină) sau chiar de virilizare (la hirsutism se adaugă creşterea masei musculare, alopecie androgenică, acnee, îngroşarea vocii.
Testosteronul poate fi descris ca având și efecte anabolice. Efectele anabolice includ creșterea masei musculare și a forței, creșterea densității și forței osoase și stimularea creșterii liniare și a maturării osoase.
Pentru bărbați testosteronul este hormonul care determină dezvoltarea lor în fiecare etapă a vieții, atît fizică cît și comportamentală. Astfel,
– În timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină, nivelul de androgeni este asociat cu formarea sexului. Mai exact, testosteronul, împreună cu hormonul anti-Müllerian (AMH) promovează creșterea ductului Wolffian și, respectiv, degenerarea ductului Müllerian. Această perioadă afectează feminizarea sau masculinizarea fătului.
– În primele săptămâni de viață pentru sugarii de sex masculin, nivelul de testosteron crește. Nivelurile rămân în intervalul pubertal pentru câteva luni, dar de obicei ating nivelurile abia detectabile ale copilăriei până la vârsta de 4-7 luni.
– Înainte de pubertate, efectele creșterii nivelului de androgeni apar atât la băieți, cât și la fete. Acestea includ mirosul corporal de tip adult, îngrășarea pielii și a părului, acneea, pubarha (aspectul părului pubian), părul axilar, creșterea rapidă, maturarea accelerată a oaselor și părul facial.
– Bărbații care produc mai puțin testosteron au șanse mai mari să fie într-o relație sau căsătoriți, iar bărbații care produc mai mult testosteron sunt mai susceptibili de a divorța.
– Bărbații care produc mai mult testosteron au mai multe șanse de a avea relații extraconjugale.
– Paternitatea scade nivelul de testosteron la bărbați, sugerând că emoțiile și comportamentul legat de scăderea testosteronului promovează îngrijirea paternă.
– Nivelurile de testosteron joacă un rol major în asumarea riscurilor în timpul deciziilor financiare.
– Studiile au descoperit că testosteronul facilitează agresivitatea prin modularea receptorilor de vasopresină din hipotalamus.
Din punct de vedere medical, rolul detectării concentrațiilor serice de testosteron au deci scopuri diferite la femei și la bărbați:
– La bărbaţi:
a) suspiciune clinică de deficit androgenic (hipogonadism primar, hipopituitarism, sindrom Klinefelter, sindrom Down, pubertate intârziată, impotenţă sexuală, infertilitate, tratament cu estrogeni, ciroză hepatică);
b) suspiciune clinică de exces androgenic: tumori corticosuprarenaliene, pubertate precoce
– La femei: hirsutism, anovulaţie, amenoree sau virilizare (cauze posibile: sindromul ovarelor polichistice, tumori ovariene virilizante, tumori corticosuprarenaliene sau sindroame adrenogenitale)
Unele medicamente produc anomalii în secreția și eliberarea testosteronului:
Creşteri: acid valproic, barbiturice, bromocriptina, clomifen, estrogeni, fenitoin, flutamida, gonadotropina (la bărbaţi), naloxon, rifampicina.
Scăderi: androgeni, carbamazepin, dexametazona, diazoxid, digoxin (la bărbaţi), etanol (bărbaţi alcoolici), fenotiazine, glucoză, ketoconazol, magneziu, metoprolol, spironolactona, tetraciclina, verapamil.
