Alergolog

Alergiile la blana de pisici și câini

Câinii prieteni ai omului de mai mult de 14.000 de ani, pisicile — de mai mult de 7.000, sunt principalele animale de companie ale moldovenilor, urmate de papagali, rozătoare şi peşti. Lupta principală totuși în Moldova se dă între pisici și câini; patrupezii ce latră sunt preferați într-o proporție mai mare — 61.6% față de 47.1% pisicile.

Pe cît sunt de iubiţi şi preferaţi, pe atît pot fi de periculoaşi aceşti ,,amici,, ai noştri.

1 din 5 adulți din întreaga lume suferă de sensibilitate la alergenii pisicii. Până la 95% din reacțiile persoanelor sensibile la alergeni sunt cauzate de Fel d1, alergenul principal al pisicii.                                                                                                                              

Fel d1 este o proteină produsă în primul rând de glandele salivare și sebacee, și este răspândită pe blana pisicii şi a câinilor. Alergenii pot fi găsiți în saliva și urina câinilor sau pisicilor, precum și pe blana lor.  Acest alergen este ușor de dispersat; ajunge și rămâne în aer prin particule de mătreață și praf și este transferat pasiv pe îmbrăcăminte,în case în care nu trăiesc pisici și câini, chiar în clădiri publice sau transportul public.                                                                           Rolul acestui alergen nu este încă cunoscut în totalitate, dar se presupune o funcție de semnalizare feromonică/chimică între parteneri., din acest motiv toate pisicile îl produc, indiferent de rasă, vârstă, lungimea sau culoarea blănii, sexul sau greutatea corporală; nu există pisici lipsite de alergeni sau hipoalergenice.

Alergenii canini au proprietăţi fizice asemănătoare alergenilor felini.

👉HeroDoc: Consultatii medicale online

Câinele este unul dintre cele mai puţin sensibilizante animale. Bichonii şi canişii sunt cele mai puţin alergizante rase de câini, iar rasele cu păr drept scurt sunt cele mai alergice. Câinii cu mătreaţă au mai mulţi alergeni.

Deci frecvenţa şi severitatea alergiei sunt mai mari in cazul expunerii la pisică  comparativ cu expunerea la câine.

Reacţia alergică

Alergenul este o substaţă, de obicei inofensivă, dar care declanşează o reactiţie a sistemului imunitar, adesea cînd imunitatea este scăzută, la persoanele predispuse genetic. Această reacţie poate determina simptome ale alergiei ca: atacuri de strănut, rinoree abundentă apoasă, nas înfundat, respiraţie dificilă, prurit în jurul ochilor, eritem, lacrimare excesivă,  pungi sub ochi de culoare albăstruie,  tuse, dispnee, prurit, eczemă; neurodermită, urticarie, flatulenţă, greaţă,  vome, dureri abdominale, migrenă.

Sistemul imunitar  produce anticorpi pentru a îndepărta substanţele nocive organismului (bacterii, virusi). Alergenii din blană, salivă, urină, scuame pot determina o reacţie alergică sau pot agrava simptomele de astm la persoanele mai sensibile. 

De asemenea  blana animalelor poate colecta polen, spori de mucegaiuri si alţi alergeni din exterior ceea ce poate agrava şi alte tipuri alergii.

Există alergii şi la alte animale de companie: iepuri, rozătoare mici si păsări de colivie. Uneori  pe unii dintre aceşti companioni îi ţinem chiar şi în dormitor, iar consecinţele pot fi dintre cele mai neplăcute: hamsterii  sunt asociati cu astmul alergic. La animalele mici, urina este cea mai importantă sursă de alergeni, la fel pot fi contaminate materialele care se găsesc în colivie. Alergenii sunt eliminati in interiorul locuinţei pe măsură ce animalul sau pasărea se mişcă. Praful fin din aer, care rezultă de la puful păsărilor de exemplu, poate fi asociat nu doar cu alergia, dar şi cu o afecţiune mai severă – “ boala crescătorului de păsări” ( inflamaţie a alveolelor, ce se manifestă prin accese de febră şi jenă respiratorie declanşată de contactul cu factorii alergeni). 

Unele persoane raportează probleme asociate cu penele din pernele pe care dorm, însă reacţia nu este cauzată de pene, ci de praful şi acarienii din pene.

Factori de risc ai alergiei la pisici si câini

  • istoric familial (moştenirea genetică);
  • astm.

Diagnosticarea alergiei la pisica sau câine

  • examinarea fizică a pacientului;
  • anamneza (istoricul afecţiunii sau istoricul celorlalte afecţiuni ale pacientului);
  • analizele de sange (euzinofile, IgE, neutrofile );
  • testul cutanat (prick).

Tratament în cazul alergiei la pisica sau câine

  • antihistaminice;
  • corticosteroizii si antihistaminicele nazale sub formă de spray; 
  • decongestionante orale; 
  • irigaţii nazale;
  • imunoterapie: (o serie de injecţii care desensibilizează pacientul la un anumit alergen).

Prevenţia în cazul alergiei la pisici sau câini

  • evită să stai in preajma animalelor de companie;
  • spală pisica sau câinele: 
  • castrează motanul (motanul sintetizeaza cantitati mai mari de alergeni); 
  • nu uita sa perii zilnic blaniţa animalelor de companie: 
  • foloseşte un aspirator cu filtru HEPA;
  • joacă-te cu animalul afară, nu în interiorul locuinţei;
  • spală-te pe mâini după ce te atingi de blana animalului;
  • elimină covoarele si preşurile din casă;
  • optează pentru animale care nu provoacă alergii: unele specii de câini, păsări, peşti, broscuţe ţestoase, porcuşor de Guineea, arici.

Autor: Natalia Cujba

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Consultații online cu medicul

X