DEF: hormon polipeptidic produs de celulele β ale insulelor Langerhans pancreatice. Secreţia de insulină este stimulată de hiperglicemie, unii aminoacizi, hormoni ca glucagonul, gastrina, secretina, colecistokinina, iar hipoglicemia, somatostatina, adrenalina şi noradrenalina inhibă secreția acesteia. Funcția acestui hormon este de a facilita asimilarea glucozei la nivelul celulelor hepatice, adipoase şi musculare. Prin activarea atât a proceselor de stocare a glucozei sub formă de glicogen, cât şi a sintezei lipidelor şi proteinelor pe seama glucidelor alimentare, precum şi prin inhibarea proceselor de gluconeogeneză hepatică, insulina deţine alături de alţi hormoni anabolizanţi un important rol fiziologic în creşterea rezervelor energetice ale organismului.
Pentru test se prelevează sînge venos.
Producția scăzută de insulină poate fi determinată de
- distrugerea celulelor beta (diabetul de tip I)
- reducerea efectului insulinei sau a sintezei pancreatice (diabetul de tip II)
- existenţa anticorpilor circulanţi antiinsulinici
- eliberarea întârziată a insulinei
Producția crescută de insulină poate fi cauzată de:
– insulinom
– insuficiența renală sau hepatică
– carcinoamelor de celule insulare
– hipoalimentație
Există și unele medicamente care influențează secreția de insulină:
Creşteri: acetohexamida, albuterol, aminoacizi, aspirina, beclometazona, clorpropamida, ciproheptadin (la persoane care nu au diabet), contraceptive orale, gluconat de calciu (la nou născuţi), hormon de creştere, insulina, levodopa, lisinopril, prednisolon, spironolactona.
Scăderi: blocanţi betaadrenergici (ex.: propranolol), calcitonina, clorpropamida (când nivelul iniţial este înalt), cimetidina, fenobarbital, fenitoin, furosemid, metformin, nifedipin, tiazide, tolbutamida (la unii pacienţi).
