Sindromul Cushing sau i se mai spune și „Hipercorticism” reprezintă o afecțiune metabolică, ce se caracterizează printr-o producție excesivă de cortizol. Disfuncția poate fi cauzată de glanda pituitară, care reglează producția hormonului, ca de exemplu o tumoare, sau de cortexul glandei suprarenale care produce acest hormon.
Cortizolul sau „hormonul stresului” secretat de glandele suprarenale are funcții în reglarea tensiunii arteriale, menținerea nivelului optim glicemic, determină răspunsul la stres și are un rol în dezvoltarea pulmonară a fătului. Secretat în exces poate perturba anumite procese ale organismului și produce sindromul Cushing.
Numărul pacienților diagnostificați cu sindromul Cushing este relativ mic, 3 cazuri la un milion locuitori. Mai frecvent se întâlnește în rândul femeilor. Mai des, sunt afectate de acest sindrom persoanele în vârstă între 20 și 50 ani.
Pacienții cu sindromul Cushing au o serie de manifestări cu care se confruntă, acestea îi pot afecta viața cotidiană și o pune în pericol. Se poate întâlni cât în rândul adulților, atât și în rândul copiilor, însă tabloul clinic este extrem de variat.
Manifestările sindromului Cushing:
Față în formă de lună plină (facies pletoric);
Culoare roșie a feței;
Obezitate abdominală, însoțită de mâini și picioare subțiri, cu formarea unei bule de grăsime între umeri (manifestare numită „ceafă de taur” sau „ceafă de bizon”);
Oase fragile, cu scădere a densității, ce pot duce la dezvoltarea osteoporozei;
slăbiciune musculară;
Creștere în greutate;
Vergeturi, preponderent pe abdomen;
Oboseală cronică;
Dureri de cap;
Acnee;
Pilozitate excesivă cu dereglarea ciclului menstrual- la femei;
Fertilitate scăzută și disfuncții erectile- la bărbați.
În caz de netratare, pot apărea complicații, precum:
Intoleranță la glucoză;
Hiperpigmentarea pielii;
În perioada pubertății- dezoltarea încetinită sau stopată a organismului;
Probleme psihice.
Cauzele dezvoltării sindromului Cushing:
Administrarea excesivă a medicației asemănătoare cortizolului;
Adenom hipofizar;
tumori moșternite (neoplazii endocrine multiple de tip 1 și complexul Carney);
Diagnisticul sindromului Cushing se face în baza analizelor de urină, sânge sau salivă, pentru a stabili nivelul de cortizol.
Testul la dexametazon. Prin administrararea 1-2 mg de dexametazon la orele 11-12 ziua, dar nivelul de cortizol este verificat la orele 8-9 dimineața a doua zi.
Testul la dexametazonal. Este un test mai specific, care stabilește diagnosticul. Se administrează 0,5 mg la 6 ore timp de 2 zile.
Se identifică cortizolul seric la miezul nopții, pentru a stabili cu exactitate diagnoza, în caz că celelalte teste sunt suspicioase.
Teste imagistice al glandei hipofizare, în caz că se suspectează o cauză hipofizară.
Tomografie computerizată al pancreasului, glandelor suprarenale și toracelui.
Tratamentul
Tratamentul îl stabilește medicul endocrinolog în baza analizelor de laborator și investigațiilor imagistice.
Se recomandă, un aport crescut de proteine și vitamina K. În cazuri mai grave, se vor indica preparate ce blochează secreția de cortizol(metryrapon sau ketoconazol). Tumorile hipofizare sunt înlăturate chirurgical sau prin iradiere.
Hipofizectomie totală se recomandă pacienților mai în vârstă. Extirparea unei sau ambelor glande, așa numită „adrenalectomia” se efectuiază în caz că nu boala nu cedează nici la iradiere, nici la intervenție asupra glandei pituitare efectuată anterior. După această intervenție pacientul necesită să administreaze pe toată durata a vieții de corticosteroizi.
Autor:Frunze Oxana, studentă USMF
